Pizza cu blat pufos cu „de toate” – pizza de casa

Pizza cu blat pufos cu „de toate” – pizza de casa „romaneasca”. Reteta de pizza romaneasca de casa „cu de toate” sau „pizza cu ce avem” este cea nostalgica, de pe vremuri, asa cum se facea prin gospodariile romanesti. Blatul de pizza foarte pufos si inalt, incarcat cu sunca, salam, carnati, costita (bacon, kaiser), crenvursti, peste (ton din conserva), masline, ceapa, ardei, ciuperci, porumb, branza, ketchup si masline. Oare mai putem aici vorbi despre pizza?

Ce este pizza? Da, vorbim despre pizza si nu de pița, pitța, pitza… haideti sa invatam sa scriem corect. Este vorba deci despre PIZZA.

Cand vorbim de pizza avem nevoie in mod special de un aluat. Nu se poate numi pizza un produs care nu are aluat. Nu este pizza nici asa numita pizza din felii de paine, poate fi cel mult un sandwich cald, dar nu pizza. Nici feliile de legume coapte in cuptor cu diverse toppinguri NU SUNT PIZZA! Sa incercam sa denumim corect felurile de mancare.

Despre pizza si originile ei

Istoria pizzei dateaza inca din antichitate, cand diverse aluaturi de paine se intindeau in foi subtiri si se coceau la tava sau direct pe piatra cuptorului, cu diverse toppinguri. Precursorul pizzei a fost focaccia. Pizza moderna s-a inventat in Napoli in secolul XVI. Ce ciudat suna modern cand de fapt au trecut cateva secole de atunci. Prin secolul XVIII s-a adaugat rosia la focaccia. Nu se cunoaste originea exacta a pizzei, daca e italiana, greceasca sau vine din orient. Primele pizza se faceau cu aluat simplu nedospit (tip lipie arabeasca) ulterior aparand varianta dospita, cu maia si mai tarziu cea cu drojdie comprimata de bere. (sursa)

Pe parcursul secolelor au aparut diverse sortimente de pizza: marinara, Margherita, napoletana, quattro formaggi, genovese, calzone etc. Unii considera ca exista doar doua feluri de pizza pure: marinara si Margherita. (sursa) Pizza italiana autentica nu este incarcata cu 100 de elemente, cum se practica pe la noi. Cei care au mancat vreodata pizza in Italia pot confirma acest lucru. Reteta italiana de aluat pentru pizza o gasiti aici.

Exista insa sfincione palermitano sau pizza siciliana care are un blat gros de 2 degete si toppinguri destul de multe dar parca nu tot frigiderul… In plus, este si dreptunghiulara! Rețeta de sfincione este aici.

O altă specialitate este pizza al tegamino (padellino) din Torino. Aceasta se coace în mici tigăițe și are un aluat foarte pufos și moale cu doar 1 g de drojdie! Rețeta aici.

Ce ne facem cu pizza de casa „romaneasca”?

Mie personal mi-e chiar greu sa ii spun pizza. In loc sa avem un aluat subtire avem un aluat gros de ca. 2 degete, in loc sa avem ingrediente bine definite, aici avem….de toate. De toate pentru toti. Avem sunca, salam, bacon, carnati, cabanosi, crenvursti, ceapa si porumb,ardei, felii de rosie, ciuperci, dovlecei, vinete, avem ketchup (oare de ce?), avem telemea (care nici macar nu se topeste) si cateva urme de cascaval si, cel mai important…. avem masline!!!!!

Oare sa ni se traga de la vremurile intunecate comuniste? Inclin sa cred ca da. Atunci se facea pizza la tava in tava mare a cuptorului (cea de friptura, perforata pe margini), unsa cu ulei si umpluta pana la refuz cu aluat „pufos” cu multa drojdie, stropit din abundenta cu ketchup si decorat cu toate resturile din frigider: capete de salam, cascaval congelat cumparat atunci cand „s-a dat” la alimentara si pe care daca il dezghetai se sfarama pur si simplu, nici nu mai trebuia ras plus felii din diverse legume. Aluatul gros tinea de foame in acele vremuri. Si daca aveam noroc si nu se termina butelia apucam sa o si coacem in cuptor. La fel de nasoala era si pizza care se vindea in oras la anumite braserii, terase sau restaurante. O „pufosenie”, ce sa zic…

Ma intreb oare de ce mai suntem nostalgici dupa aceasta pizza? Pentru ca nu e pizza! Dar se face si acum pizza cu de toate, pizza cu blat pufos si gros. Nu inteleg de unde stiu generatiile actuale de ea si de ce o cauta cu atata indarjire. Asa ca azi, cautand ceva in garaj am gasit tava de cuptor a bunicii mele. Avea un aragaz mic cu 4 picioare, 2 ochiuri si un cuptor mic. Si gasind tava m-a cuprins un moment de nostalgie…. in secunda urmatoare framantam aluatul.

Din acelasi aluat puteti face si mini pizze (pizzette) – reteta aici.

Ai mei m-au intrebat: ce s-a intamplat cu pizza asta? Apoi le-am zis ca asta e pizza romaneasca de casa. Asa sa-i ramana numele! Tava mea are 30 x 30 cm.

 

Cum se face pizza cu blat pufos cu de toate – pizza de casa?

Aluat pentru pizza cu blat pufos

Pentru aluat amestecam apa calduta cu drojdia si cu zaharul, apoi adaugam uleiul, faina si sarea. Framantam aluatul si il lasam la dospit 40-50 de minute la un loc caldut, acoperit cu o carpa curata.

Ce mezeluri, legume, branzeturi putem pune pe pizza?

Fiind vorba despre o pizza „cu de toate” sau de o pizza „cu ce avem”, punem TOT. Eu am pus carnaciori, sunca, salam, bacon, rosii, ceapa, porumb, ardei, rosii, telemea si cascaval. Evident ca nu puteau lipsi maslinele. Se mai pot pune ciuperci, dovlecei, vinete, praz sau chiar slanina sau sunculita de casa. Chiar si ceapa calita se punea.

Blatul l-am uns cu un delicios ketchup de casa facut de mine (reteta aici). Lumea foloseste in general ketchup cumparat din magazin. In retetele originale de pizza se pune doar passata di pomodoro.

Cum se pregateste pizza cu de toate?

Aceasta e tava gasita in garaj. Ce prajituri bune face bunica in tava asta! Chiar imi amintesc de prajitura simpla cu ciocolata si foi (reteta aici) sau de prajitura simpla cu visine (reteta aici).

Pe vremuri nu era hartie de copt si se ungea tava cu ulei. Chestia asta transforma aluatul de pizza intr-unul cu gust de langosi pentru ca uleiul se impregna in blat… Acum exista hartie de copt si ar fi bine sa o folositi. Am intins aluatul direct pe hartia de copt si am transferat apoi aluatul in tava.

Apoi am uns aluatul cu ketchup si am inceput cu legumele, apoi cu mezelurile si in final cu branzeturile. Ca asa se facea. In final, „cireasa de pe pizza” sunt maslinele. Multe masline negre. Romanii au un apetit mare pentru masline si nu se sfiesc sa la puna pe orice pizza.

Pizza noastra e gata de a fi introdusa in cuptor. Tineti cont de faptul ca telemeaua sau casul nu se topesc la copt ci mai mult se usuca. La fel si cascavalurile ieftine care nu au grasime suficienta ci sunt cheag curat. Nu degeaba se foloseste mozzarella la pizza originala.

Cum se coace pizza cu blat pufos cu de toate – pizza de casa romaneasca?

Ca orice aluat de paine, pizza se coace la temperaturi mari de 220-230° C (cuptor preincins – temperatura maxima la cele pe gaz) timp de 15-20 de minute. Pana se rumeneste la suprafata… ca de topit nu se prea topeste mare lucru la ea.

Da, asa arata pizza nostalgica de pe vremea cand nu se gasea nimic si pizza era cu de toate. Paradoxal.

Rezultatul este cel scontat: blatul este gros, extrem de pufos si de moale. O placinta pufoasa.

Fiecare primeste o felie patrata pe farfurie si si-o stropeste suplimentar cu ketchup. Nu-i asa? Ai mei au zis ca am inebunit cand le-am pus pe masa pizza asta. De ce e asa de groasa? Cate chestii are pe ea? A mai ramas ceva in frigider care nu a ajuns pe pizza asta?

Una peste alta pot spune ca m-am intors in timp gustand aceasta pizza dar trecutul acela ma ingrozeste inca, chiar daca au trecut aproape 30 de ani. Nu regret nimic din acea epoca si ma bucur in fiecare zi de faptul ca am acces la informatie si ma pot documenta plus libertatea de a calatori si de a descoperi tari, popoare si traditii. Je ne regrette rien.

Bineinteles ca pe blogul nostru gasiti retete autentice italienesti de pizza cu aluat subtire si crocant si cu toppinguri potrivite.

Aici gasiti reteta de pizza Margherita autentica – vezi aici.

Intreaga colectie de blaturi, sosuri si pizza este aici.

Daca va este dor de aceasta pizza de casa nostalgica incercati si voi reteta de pizza cu blat pufos cu de toate dar…. dati-i o sansa si pizzei autentice! Nu stiti ce pierdeti…

Cititorii nostri au incercat reteta!

Aici gasiti mai multe retete de patiserie sarata, pizza, placinte, saratele, langosi, quiche etc.