Magiun de prune fără zahăr rețeta tradițională

Magiun de prune fără zahăr rețeta tradițională. Cum se face magiunul fără conservanți? Rețeta de magiun, silvoiz, lictar, povidlă, pegmez sau pecmez, silvoiță. Marmeladă de prune fără zahăr.

Rețeta de magiun de prune natural este una veche, de sute (poate mii) de ani. Practic este vorba despre fierberea prunelor (fără zahăr) până la formarea unei mase groase de pastă de fructe. Cel mai bun magiun este cel fiert în cazan, la foc de lemne sau în groapă cu jăratic.

Despre magiun

Magiun de prune facem și noi, românii, dar fac și austriecii (Powidl), nemții (Pflaumenmus), cehii, slovacii, sârbii, ungurii, polonezii etc. Am pomenit în introducere despre multele denumiri ale magiunului de prune. Cuvântul „magiun” are origine turcă dar el se numește și:

• lictar(de la lekvar din lb. maghiară)
• silvoiz, silvoiță (de la szilvaiz – din lb. maghiară)
• povidlă (de la Powidl – termen venit de la austrieci dar cu origine slavă, din Boemia și Polonia)
• pegmez, pecmez sau petmez – în Banat (din lb. turcă)

Oricum i-am spune, acest magiun de prune are ceva magic în el! Se prepară cu trudă multă, mai ales când este vorba despre cantități mari de prune. Facerea magiunului era, pe vremuri, o activitate care angrena toate gospodinele din sat. Un magiun de prune reușit nu are voie să se ardă (să se prindă de oală, ceaun sau cazan) așa că trebuie amestecat non-stop. Fierberea lentă la foc potolit poate dura și 24 de ore, în funcție de cantitatea de prune folosită iar gospodinele se ocupau „în ture” de păzirea și amestecarea magiunului. Spre final, când magiunul e deja gros, vârtos, erau chemați bărbații la amestecat pentru că era nevoie de forță serioasă. Am văzut cum se prepară magiun de prune la Păuliș (lângă Arad) iar amestecarea acestuia se face cu un teu cu coadă lungă care să te țină la distanță de dogoarea focului dar cu care să poți rade mereu fundul ceaunului și să eviți prinderea marmeladei (vedeți video la finalul rețetei).

Un magiun ars este unul ratat. Va avea culoare maronie și gust neplăcut acru-afumat. Una e aroma de la fumul ce învăluie cazanul și alta e cea de marmeladă arsă. În funcție de soiul de prune folosit magiunul are culoare frumoasă roșiatică sau violacee.

Ce prune folosim la magiun?

Cel mai frecvent magiunul se face din prune bistrițe foarte coapte și dulci. Acestea sunt mai seci iar magiunul nu trebuie fiert atât de mult. Austriecii recomandă (în rețeta lor de Powidl) folosirea prunelor italiene culese după prima brumă și având concentrație mare de zahăr.

Cât se fierbe magiunul de prune?

Magiunul de prune ar trebui să scadă la jumătate față de cantitatea inițială de fructe dar sunt cazuri în care acesta este fiert și mai mult, până devine foarte gros. Mucegaiurile apar în medii umede și de aceea se încearcă eliminarea apei din fructe.

Unii poate își amintesc de „magiunul la ladă” care se găsea pe vremuri: o pastă groasă de prune care se tăia felii. Prin fierberea prunelor se evaporă apa din țesuturi și se concentrează pectina – agentul natural de gelifiere. Prin fierbere exagerată se pierd toate proprietățile fructelor așa că nu o recomand. Și culoarea frumoasă roșie sau violet se închide.

Bineînțeles că în ziua de azi facem magiun de prune în condiții casnice, folosind oalele normale și aragazul. Recomand alegerea unor cratițe largi (de min. 30-40 cm diametru sau chiar de 50-60 cm) cu fundul gros și a unor site sau discuri metalice pe care acestea să fie așezate deasupra focului. Suprafața mare a cratițelor accelerează vaporizarea, adică magiunul va scădea mai repede și nu vom fi nevoiți să stăm cu orele lângă el.

Puteti folosi si un multicooker – vezi cum am facut marmeladă multifruct fără zahăr – rețeta aici.

Aici vedeți cum fac gemul de prune (cu zahăr și rom) după rețeta mamei mele.

Eu am folosit 1,5 kg de prune și am obținut 2 borcane de 320 ml cu magiun de prune. Timpii din rețetă sunt raportați la cantitatea și soiul de prune precum și la cratița folosite de mine (diametru de 30 cm).

 

Cum se face magiun de prune fără zahăr rețeta tradițională?

Cum se pregătesc prunele pentru magiun?

Am primit de la niște vecini o plasă de prune superbe. Violet, mari, cărnoase, bine coapte, pe alocuri chiar ușor stafidite. Nu au fost prune bistrițe – acelea sunt mai lungi, mai țuguiate. Le-am spălat și le-am scurs bine de tot.

Surpriza a fost când le-am scos sâmburii și am văzut cam cu ce prune am de-a face: zemoase! Un fel de ringlote. Nu ieșeau ca lumea sâmburii din ele… Acum nu mai era cale de întors așa că am continuat prepararea magiunului. Pentru magiun prunele se pun jumătați sau sferturi. Nu prea contează pentru ca se vor transforma în pastă.

Le-am pus într-o cratiță de inox cu fundul gros. Acesta disipează uniform căldura.

Cum și cât se fierbe un magiun de prune?

Am pus cratița cu prune pe foc, având grijă să o așez peste un disc de metal. Și acesta contribuie la distribuirea uniformă a căldurii și previne arderea magiunului. Am lucrat la început la foc mediu. În primele 45 de minute de fierbere nu e mare lucru de făcut. Prunele lasă zeamă, plutesc în ea iar culoarea lor devine una superbă. Am amestecat ocazional în cratiță.

Apoi am văzut că se îngroașă gluma (la propriu). Am redus flacăra și am amestecat mai des cu o lingură de lemn curată, râcâind cu ea mereu fundul și pereții cratiței.

După fix o oră și jumătate magiunul meu de prune era gata! Trebuie să putem trage o linie cu lingura de lemn pe fundul cratiței iar aceasta să nu fie acoperită imediat de magiun. Timpul de fierbere depinde și de cât de zemoase sunt prunele așa că la voi s-ar putea să dureze ceva mai puțin.

Gata! Magiunul se va îngroșa foarte mult după răcire.

Am stins focul și am tras deoparte cratița cu magiun de prune. Ce aromă faină are!

Cum se păstrează magiunul de prune?

Mi-am pregătit din bună vreme borcanele și capacele aferente, sterilizându-le așa cum am explicat aici.

V-am zis că magiunul se îngroașă în timp ce se răcorește și chiar vreau să vedeți cum arăta al meu după doar 15 minute de răcorire.

Borcanele sterilizate se umplu cu magiunul cald și se închid imediat cu capacele din dotare. Se învelesc în cârpe curate și o pătură și se lasă 24 de ore să se răcorească încet. Eu am umplut un singur borcan deoarece restul de magiun de prune a rămas pentru consumul imediat – de poftă!

Ce culoare minunată are acest magiun de prune! Ce gust acrișor-dulceag și ce aromă faină!

Știau bătrânii noștri ce știau când făceau asemenea delicatese naturale. În ziua de azi acest magiun de prune face furori și în străinătate, ajugând încet, încet la celebritatea Powidl-ei austriece.

La ce se folosește magiunul?

Pâinea unsă cu magiun de prune cred că ne amintește tuturor de gustările din copilărie. Eram chemați de la joacă și apăream toți pe stradă cu câte o felie de pâine unsă cu ceva: magiun, marmeladă, untură și ceapă roșie etc. Mie îmi place să beau o cană de lapte lângă pâinea unsă cu unt și magiun.

Austriecii umplu cu magiun niște buhte pufoase – Powidlbuchtlen – rețeta aici.

Tot cu magiun se umplu cornulețele fragede – rețeta aici.

Sau se umplu plăcintele de post la tigaie vezi aici . Nu mai zic de colțunași sau de tăiețeii fierți cu magiun și nucă.

Dacă sunteți amatori de prune atunci veți fi încântați și de o altă delicatesă: dulceața de prune umplute cu miez de nucă – vezi aici rețeta.

Să încercați și voi această rețetă de magiun de prune, silvoiz, pegmez, lictar, povidlă sau cum i se spune în zona voastră! Este grozav!

Aici găsiți mai multe rețete de gem, marmeladă, dulceață, compot, nectar, peltea, jeleu sau fructe confiate.